Garanția – o scăpare majoră a legislației privind sistemul de pensii administrate privat
În continuare, aducem în fața cititorilor un punct de vedere, având ca fond informațiile adunate până la aceasta oră.Ar fi fost poate firesc ca pensiile private obligatorii să fie facultative, dar statul a preferat varianta direcționării forțate a unor sume către fondurile private. Mai mult decât atât, nu există garanții că acești bani vor da randamentul așteptat, pentru că fondurile private pot da faliment. Dacă ne uităm la schemele de pensii ale celor 17 administratori privați, niciunul dintre ei nu garantează un anumit randament.
Am auzit frecvent intrebarea: De ce s-au introdus aceste pensii private obligatorii? Răspunsul ar fi că ele sunt un model al Băncii Mondiale, un experiment încercat doar în țări aflate în tranziție, cum ar fi Polonia, care a urmat acest model. În Polonia, experimental este în fază incipientă, iar nimeni nu poate spune deocamdată că are succes. În mod firesc, pensiile private sunt facultative, și nimeni nu trebuia să oblige la dirijarea unor procente din contribuțiile actuale dinspre stat înspre privat. În momentul acesta, în sistemul privat de pensii facultative se oferă o deducere de 200 de euro, evident mică, neacoperind prima anuală. Cu aceste pensii private obligatorii se creează un deficit la bugetul de pensii public (de stat) care variază undeva între 0,8 - 1% din PIB pentru fiecare an. Acest deficit trebuie acoperit din alte surse. Ar fi fost normal ca populația să decidă ce vrea, în speță, dacă vrea să economisească în pensii private, are instrumentul deja functional - pensiile facultative. În ceea ce privește garanția acestor pensii obligatorii, ea nu există. Tot ceea ce se garantează este, conform legii, 92% din suma depusă. Or, aceasta nu acoperă nici măcar inflația. Ar fi trebuit să se garanteze indexarea prin inflație a sumei depuse. Dacă creșterea nominala a pensiilor cu 40% oferă niște bani în plus, din aceste contribuții obligatorii private nu castigă decât câțiva mari intermediari financiari, carora li se oferă niște bani de investit.
Ce ar fi trebuit făcut? Poate mărirea gradului de garantare. Adică, să se garanteze macar indexarea cu inflația contribuțiilor. Mai pe înțeles, Fondul de stat de pensii nu poate să dea faliment, pentru ca ar exista varianta împrumutului garantat de stat. Fondurile private pot da însă faliment. Ar trebui garantată măcar dobanda anuală la titlul de stat și randamentul minim de pe piață. Practic, fondul de stat garantează o anumita suma la sfârșit, pe când pensiile obligatorii nu.
Atenție la comisioane și taxe
În tabelul de mai jos este prezentată o analiză comparativă a principalilor administratori, conform prospectelor schemelor de pensii. Sunt de observat atent procentele comisioanelor percepute și valorile taxelor de audit, toate acestea fiind plătite de administrator din contribuțiile participanților la fondul de pensii.
(Claudiu GRIGORIȚĂ)